Cartierul Tineretului in anii ’30

Probabil ca multi dintre noi am auzit ca inainte sa fie sistematizat si sa capete infatisarea sa de astazi o parte din terenul pe care se intinde astazi cartierul avea functia de groapa de gunoi. Am dat recent peste un articol mai vechi din http://art-historia.blogspot.ro in care sunt prezentate imagini din acea perioada. Mai jos sunt cateva poze cu groapa de gunoi numita si “Valea plangerii” si cu oamenii care traiau din ce puteau strange din groaa de gunoi – mai mult sau mai putin corespondentii celor care strang azi sticle de plastic si cutii de aluminiu din tomberoane.

Articolul complet, alte poze din Bucurestiul acelor ani cat si  mai multe comentarii deosebit de interesante le puteti gasi aici, poza cu cotiga folosita pentru transportarea gunoiului precum si alte informatii si imagini pe acest subiect le puteti gasi aici.

 

tigani la rampa de gunoi

Rampa de gunoi

tigani valea plangerii

Sortarea obiectelor adunate, corturi si pe fundal Crematoriul Cenusa.

 

tigani valea plangerii2

Femei cautand prin gunoaie

valea plangerii tineretului

Drumul catre rampa, gunoaiele erau transportate cu tractiune animala cu “carute” special construite

 

Cotiga - 1937 - caruta folosita la colectarea si transportatarea gunoiului catre rampa de gunoi de la "Valea Plangerii"

Cotiga – 1937 – caruta folosita la colectarea si transportatarea gunoiului catre rampa de gunoi de la “Valea Plangerii”

 

Advertisements

Cartierul Tineretului

Parcul Tineretului

Parcul Tineretului

LOCALIZARE

Cartierul Tineretului se află în sectorul 4 al Capitalei şi însumează 62,5 ha. Denumirea cartierului a fost preluată de la Parcul Tineretului. Tineretului este delimitat în prezent de Splaiul Unirii în partea de nord-est, bd. Gheorghe Şincai (care a preluat şi o parte din binecunoscuta str. Lânăriei) la vest şi bd. Tineretului în partea de sud.

ISTORIC

La începutul anilor ’60, a fost realizată una dintre principalele artere ale Bucureştiului, care continuă axa nord-sud, cunoscută la început sub denumirea de Magistrala Nord-sud, pentru ca mai târziu să primească numele pe care îl poartă astăzi – bd. Dimitrie Cantemir. Amenajarea acestei importante artere de circulaţie a oraşului a dus totodată la dezvoltarea întregii zone de sud a capitalei. La sfârşitul deceniului al VI-lea a început amenajarea celui mai mare parc din sudul Bucureştiului.

Şi pentru că această investiţie (care a înlocuit o groapă de gunoi cu un spaţiu plantat şi amenajat), a fost realizată conform practicii din acea perioadă (prin munca voluntară a tineretului din şcoli şi fabrici), a primit denumirea de Parcul Tineretului încă din 1972. Vecinătatea unor case mici şi insalubre, într-un procent destul de mare, a făcut ca pe planşetele urbaniştilor din aceea perioadă să apară un mic ansamblu de blocuri, menite să înlocuiască casele patriarhale joase care aveau curţi cu verdeaţă şi străzi pline de praf. Odată cu începutul anului 1970, pe un teritoriu cartierului au fost construite 150 de blocuri în etape diferite. În timp ce cartierul era în dezvoltare, au început să fie realizate din ce în ce mai multe blocuri cu un regim de înălţime de P+10E, ceea ce a dus la o aglomerare şi o îndesire a construcţiilor iniţiale. În anii ’80 au fost executate şi ultimele blocuri ale noului cartier Tineretului.

Zona Tineretului este străbătută de Calea Văcăreşti, una dintre cele mai importante şi cunoscute artere de circulaţie ale Bucureştiului. În perioada de început a Capitalei, aceasta lega centrul vechi al oraşului de Mănăstirea Văcăreşti.

Continuarea o puteţi găsi aici.

A fost odata…

Str. Mocanului, Str. Morilor, Str. Fratilor, Piata Cuza Voda, Splaiul Maior Giulescu, Fabrica de Turnatorie Lemaitre… locuri, amintiri uitate in timp. Pot fi vazute pe planul cadastral al Cartierului Tineretului din 1911. Mai multe amanunte pe pagina de Istorie a site-ului in articolul “Planul cadastral al cartierului din 1911”

Biserica “Manu Cavafu”

Trec pe langa ea aproape in fiecare zi, dar niciodata pana acum nu m-am intrebat care este povestea acestei biserici.

Zilele acestea se afla in renovare dupa cum se poate vedea in galerie. Se fac reparatii la turlele si acoperisul bisericii, se retencuieste la exterior si se reface pardoseala din interior.

Mai jos sunt cateva fragmente din articolul scris despre acest lacas de cult la pagina de Istorie:

“Data zidirii lacasului nu a fost cunoscuta cu precizie pâna în anul 1969, când preotul Stancu Dumitru a descoperit jalba crestinilor din mahalaua Brosteni, reprezentanti prin Manul „Cavaful”, staroste de cavafi adresata Mitropolitul Ungro-Vlahiei, în care cerea binecuvântarea pentru începerea construirii bisericii, datata 16 iulie 1815. Astfel, biserica a putut fi ridicata dupa intervalul 15-26 iulie 1815, cel mai probabil, începând cu 15 august (asa cum mentioneaza inscriptia de pe pisanie) , biserica fiind gata înainte de 14 noiembrie 1817.

Biserica a fost reparata în anii 1868, 1891 si în 1906 de Const. Gulimanescu, iar apoi repictata. Pictura a fost refacuta în anul 1929. În anul 1949-1950 si apoi în 1957 s-au executat reparatii radicale. Din nou pictata în timpul Patriarhului Justinian, acesta figureaza în tabloul ctitorilor, pe peretele sudic al pronaosului. Casa parohiala din 1930, a fost darâmata de comunisti în anul 1985, când s-au construit blocurile ce înconjoara biserica.”

,,Dâmboviţă, apă dulce, cin’te-o bea nu se mai duce”

Fragmente preluate din “Istoria fondărei oraşului Bucureşti de Dimitrie Papazoglu”. Recomand aceasta carte tuturor celor interesati de Bucurestiul vechi, de oameni, locurile si de obiceiurile care au fost inainte de vremea noastra. Cartea poate fi gasita in format digital aici.

Dimitrie Papazoglu

Dimitrie Papazoglu

Şi acolo, pe acel loc, se numea Lupeşti, căci chiar bătrânii spun că le povesteau părinţii lor că întorceau vitele din acea pădure şi baltă până nu însera, că le strica lupii. Acolo aveau şi morile lor, pe apa Gârliţa, ce se despărţea de Dâmboviţa, trecea prin Tabaci şi Cărămidari. Pe acel deal al părţei stângi a Dâmboviţei zidi Năsturel, după cum arătai, sfânta biserică cu patronagiul Bunei Vestiri, pe moşia lui Bugă, care începuse a se popula cu boierimea ce se strămuta din Târgovişte.

Această biserică este până astăzi şi exersează cultul divin, numindu-se biserica suburbiei Dobroteasa, Calea Văcăreşti, coloarea de Albastru. Iară pe când căuta locul de a edifica biserica, fiind limba bulgară mai obicinuită, s-au zis Dobroteasa, care se tălmăceşte în limba românească „bună patrie”, şi de atunci a rămas numele locului sf. biserici de Dobroteasa, de unde s-a numit şi toată suburbia. Pe tărâmul dar al acestei palange, sau al taberei celei noi, s-au aşezat românii, sârbii şi oltenii, şi de atunci au rămas şi numirea suburbiilor — Sârbii, Staicu şi Oltenii — făcându-şi acolo şi acel Năsturel case mari la spatele
bisericii, ale cărora ruine au stat până la anul 1855, apoi au dispărut. Locul însă se ştie, căci l-am văzut şi eu, ca unul ce sunt proprietar şi şezător de 50 de ani în această suburbie a Dobrotesei. Aceasta dar este cea dintâi biserică a oraşului Bucureşti şi care s-a ridicat în oraş de către neamul lui Năsturel-Herescu.
[..]
Vremea zidirii acestei fortăreţe neapărat că trebuie să fie nu departe de vremea începutului oraşului Bucureşti şi că trecătoarele din Giurgiu şi Olteniţa urmau a fi pe Calea Calicilor sau Caliţii şi a lui Şerban Vodă, astăzi. Este iarăşi probabil că pe la Văcăreşti şi Vitan nu putea trece vreo oştire, căci erau bălţi şi mari mocirle ale Dâmboviţei şi ale bălţii Colentinei (colea în tină sau ocolina, căci ocolea Bucureştii). Iată dar o descriere lămurită ce pot face şi eu acestei citadele sau întărire de apărare, atât a oraşului Bucureşti, cât şi a căilor de invaziune spre capitala de atunci, Târgovişte.

Bucuresti la inceputul secolului XX

Bucuresti la inceputul secolului XX

Strejile sau barierele cele vechi erau: I. bariera Piscului (drumul Olteniţii), căci printre băltişurile Dâmboviţii se forma o limbă de pământ care se numea pisc şi pe unde treceau Văcăreştii la moşia lor din dealul viilor, care păstrează până în ziua de astăzi numele de Văcărească, căci chiar dealul pe care s-a zidit în urmă sf. Mănăstire Văcăreşti de către N. Mavrocordat, ce-i servea de fortăreaţă, la anul 1716, se numeşte până astăzi Văcăreşti, iar nu Mavrocordeşti.

La acea citadelă a bătut prinţul Repnin, cu armata rusească, toată oştirea otomană, la anul 1770.

Biserica Apostol din Tabaci

Tradiţia ne spune că în trecut a existat o biserică din lemn a unui schit de maici, cu hramul Cuvioasa Paraschiva, aşezat între albia cea mare a Dâmboviţei şi firul de apă ce trecea prin spate, spre morile Mănăstirii Radu – Vodă, aflate la cca 500 m distanţa.
[..]
în preajma acestui schit, la miazănoapte, pe la 1672 / 1673, prin hotărâre domnească, la iniţiativa unor boieri din Sfatul Domnesc, sunt mutaţi tăbăcarii sau tabacii din mahalaua Sărindarului. De la aceşti tabaci provine numele mahalalei; la început enoria lor avea o singură biserică, Sf. Nicolae “din Sârbi” (atestata la 1639 şi cunoscută în 1823, ca biserica din “mahalaua tabacilor sârbi” (vezi biserica Sf. Nicolae “din Sârbi”, demolată).
[..]
în catagrafia din 1798 biserica este atestată ca lăcaşul de cult al mahalalei Apostol, care cuprindea 99 de case. Aici locuiau morarii, grânarii, fainarii, brutarii, iar după înfiinţarea abatorului, s-au aşezat şi măcelarii. De aceea, lăcaşul s-a numit şi “Biserica dela Tăiere”. A servit şi ca “Biserică de Judecată”, tribunalul aflându-se în spatele său.

Continuarea acestui articol o puteti in pagina de ISTORIE a blogului…

Biserica Cărămidarii de Jos

Biserica Caramidarii de Jos

Biserica Caramidarii de Jos

In apropierea pietei agroalimentare Timpuri Noi se inalta biserica monument istoric “Caramidarii de Jos”, dupa numele vechii mahalale de pe malul drept al raului Dambovita. Numele locului provine de la ocupatia celor ce traiau acolo in secolele XVII-XIX. În partea de jos a orasului Bucuresti, pe malul drept al râului Dâmbovita, începând de la Podul Vechi, numit initial al „Apelor Gazoase”, mai apoi „Podul Le Maitre”, astazi „Podul Timpuri Noi” si pâna la iesirea din oras a acestui râu, se întindea odinioara mahalaua „Caramidarii de Jos”, astazi cartierul „Tineretului”.

Continuarea acestui articol o puteti gasi la sectiunea de Istorie a blog-ului.